Cornel Nistorescu
O sarla de om care se prezinta academician si profesor in America se inclina reverentios si saruta mina unui pusti pletos. Gugumanul a incurcat tingalaul netuns cu fetita ministrului. Dar cind i-a spus baiatului “sarut miinile, cuconita”, a scapat din priviri o linguseala ce nu putea fi rostita nici cu un limboc de un metru si jumatate.
Nu rideti! Omul nostru, despre care se spune ca ar fi urmarit in Germania si despre care se stie ca nu mai calca nici prin cele doua Americi (el tepuind si prin Cea de Sus si prin Cea de Jos), se recomanda academician si doctor in boala gainilor (fie orbul, fie scurmatul in balegar), desi la Bucuresti nu s-a indeletnicit decit cu importul de aparatura medicala defecta.
Ce puneau spitalele europene la poarta el incarca in camioane, aducea la Bucuresti si baga pe gitul guvernantilor fraieri, nerabdatori sa arate ce grija poarta poporului. Numai ca aparatele aduse de profesorul academician savant si doctor adormeau chirurgii si trezeau pacientii din salile de operatie.
Iar cind se intimpla viceversa, incalzeau aerul pina cind transpiratia cadea ca ploaia in plagile deschise. Ei bine, doctorul nostru, care de fapt a terminat Institutul Agronomic, a pupat la toate guvernele. N-a putut Romania sa puna un prim-ministru fara ca individul sa nu-si intinda limbocul pe trotuarul de la intrarea in Palatul Victoria.
Pina mai ieri, era curtean la PSD si se lovea palme in palme, ca jucatorii de volei dupa o trosneala la plasa, cu stabii partidului. Dadea cu parfum pe buca ministrilor sanatatii. Acum tamiiaza si la liberali, si la PD-isti. A schimbat adresa. S-a mutat de pe culoarele cladirii din Kiseleff pe cele din Modrogan. Aceleasi limboace, aceeasi tinta, cu citeva sute de metri mai la stinga.
Si daca il cercetezi mai bine, descoperi de indata ca privirea, obrajii si g
