Draga si stimata "Formula As",

Doamna directoare Sanziana Pop si intreg-admirabil colectiv de redactie,

La multi ani, realizari si multumiri pentru ca, in iuresul vremurilor, va pastrati curatenia sufleteasca si verticalitatea, demnitatea profesionala si umana. Si pentru ca ati facut din toti romanii de pe mapamond o minunata familie, as vrea sa impartasesc cu toata lumea o intamplare care sper sa le aduca zambetul pe obraz.

***

Locuiesc de peste 20 de ani, impreuna cu familia mea, in Noua Zeelanda, o tara binecuvantata de Dumnezeu cu liniste, nepoluare, toleranta, armonie sociala si frumusete naturala debordanta. Suntem la 20.000 km distanta si la 10 ore diferenta de fus orar, cand nu se schimba ora nici la noi, nici in Romania. Deci, cum spunea Lucian Blaga, suntem "talpi in talpi", si noi, cei din Marile Sudului, aratam a trai, pentru cei din emisfera nordului, cu capul in jos.

Romania a fost si este mereu - imens si intens - in sufletele noastre, dar distanta de jumatate de glob si circa 30 de ore de zbor (fara a socoti si escalele) face ca revenirea "acasa" sa nu fie usoara si nici asa de deasa pe cat am vrea.

La ultima mea calatorie in Romania, am fost, ca de fiecare data, in Ardeal, in foarte draga mea zona a Fagarasului, intr-un sat numit Toderita, facand parte din salba de sate de la poalele muntilor, impreuna cu Bucium, Dejani, Lisa, Sambata de Sus. Sate care inca vibreaza pe coarda traditiei, a obiceiurilor stravechi, sate cu religiozitate si credinta adanca, pastrata aproape intacta. Este o zona de har si intelepciune, cu un ritm special, propriu, armonizat cu natura si cu Dumnezeu.

In satul Toderita, avem curte stramoseasca in care mai traiesc rude. Cand am emigrat, in 1982, am luat cu mine un pumn de pamant din mijlocul acestei curti si, deci, din mijlocul Romaniei... si acest pamant il am in dormit