- Istoric - nr. 15 / 24 Ianuarie, 2005 Din stravechi timpuri, inca de la formarea sa, poporul roman a trait, datorita unor imprejurari istorice vitrege, secole de-a randul in unitati statale si provinciale distincte, avand fiecare dintre ele o viata politica proprie. Diviziunea statala ca si stapanirile straine n-au putut insa impiedica dezvoltarea si continuitatea sa in spatiul vechii Dacii unde s-a format, el pastrandu-si limba, traditiile si fiinta nationala. Schimburile de valori materiale si spirituale s-au dezvoltat in mod continuu intre cele trei Tari Romane peste frontierele artificiale impuse de vicisitudinile istoriei. Acestea au contribuit la conservarea ideii de unitate in constiinta poporului roman, idee care este oglindita in operele celor mai de seama carturari din secolele XVI, XVII si XVIII, incepand cu Nicolae Olahus, Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Petru Maior, Gheorghe Sincai si altii. In operele lor, acestia au dovedit, cu argumente de necontestat, originea si limba comuna a romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor. Astfel, in opera sa "De neamul moldovenilor", Miron Costin arata ca romanii din Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania "toti un neam si odata descalecati sunt". Zamislita in mijlocul prefacerilor social-politice, impuse de dezvoltarea relatiilor capitaliste, tanara natiune romana se manifesta de timpuriu prin inalta tinuta a constiintei nationale, concretizata in programul rascoalei lui Horea (1784), in Supplexul din 1791 si in actele politice ale revolutiei din 1821 de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu. Perspectivele pe care le deschideau relatiile capitaliste natiunii romane in prima jumatate a secolului al XIX-lea, la care se adauga intensa activitate cultural-politica a celor mai luminati patrioti ai timpului, au contribuit la stimularea constiintei nationale, exprimata in mod deschis in timpul revo