Mircea MUTHU
Grafii
Editura Clusium, Cluj-Napoca,
2004, 54 p.
Volumul de versuri al lui Mircea Muthu este de doua ori o surpriza. El marcheaza revenirea in poezie, dupa volumul Esente (1994), a binecunoscutului critic si istoric literar, figura emblematica a invatamintului filologic romanesc. Pe de alta parte, Grafii ne plaseaza intr-un spatiu, Mediterana, pe care poezia romaneasca, cel putin cea postbelica, nu l-a explorat prea frecvent.
Poemele lui Mircea Muthu sint, intr-o proportie majora, meditatii asupra timpului, asupra vietii ce se apropie de „reflux“. Curgerea inexorabila a timpului, tema eterna a poeziei, se grefeaza, in multe dintre poemele cartii, pe imaginea sudului. Iar imaginea sudului capata, prin acumulare, mai multe semnificatii. Este, mai intii, un spatiu al naturii etern infloritoare, opus virstelor omului. Imaginea regenerarii permanente este ilustrata intr-un poem ca iesirea din tablou, poem al conditiei umane fragile. Proiectia sudului este asociata imaginii marii, a Mediteranei, spatiu evocat cu nostalgie. Tarmurile Mediteranei se contureaza printr-un desen subtil, care alatura, de exemplu, la rastimpuri, imaginea Spaniei si cea a Egiptului.
Unul dintre locurile pe care imaginarul poetic al lui Mircea Muthu il ilustreaza recurent este Alexandria, spatiu al memoriei, ca in scribul, dar si spatiu al poeziei, ca in remember. Al doilea poem reflecta modelul livresc al nostalgiei sudului, poezia lui Kavafis. De altfel, remember este un poem dedicat „ultimului grec“: „Drept in fata – Alexandria/ si umbra ultimului grec/ sosit de la Bizant/ cu capul retezat la subsuoara/ scufundindu-se, incet, in mare“. Meditatiei asupra timpului i se adauga aici, cred, nostalgia spiritului european orginar. Aceasta se reflecta, prin ricoseu, si in caracterul aforisitic pe care il au multe dintre poeme. Unul
