Volumul scriitoarei iraniano-americane Azar Nafisi Reading Lolita in Teheran: A Memoir in Books a facut atita senzatie la aparitie, in 2003, incit Random House l-a retiparit imediat in tiraj de masa. Ecoul cartii nu tine doar de „talent“ – talent inteles mai ales ca „stil“. De altfel, stilistic vorbind, nu avem de-a face cu o performanta iesita din comun. Trebuie recunoscut ca, intr-o buna masura, succesul se explica prin urgenta cultural-politica a cartii. Contextul publicarii este aici determinant si el consta, deloc surprinzator, in curiozitatea sporita a Vestului in general si a Americii in particular fata de lumea islamica, fata de alteritatea „exorbitanta“ pe care aceasta lume o intrupeaza pentru Occident si pe care acesta o percepe inca in termeni absoluti. Din acest punct de vedere, cartea spune o poveste de doua ori extraordinara, care nu se putea sa nu trezeasca interes. Pe de o parte, ceea ce atrage atentia este mai intii chiar aceasta alteritate extrema, dramatizata fara inutile diversiuni metaforice, in termeni inteligenti si inteligibili pentru cititorul din Vest. Pe de alta parte, inauntrul acestui spatiu idiomatic se joaca o alta drama, dependenta de cea colectiv-culturala, dar preponderent privata: drama intelectualului cosmopolit – drama intelectualului adevarat – sub vremi totalitare.

Si una, si alta intriga, sint deopotriva de „exotice“ pentru publicul american. Altminteri, cititorul care a trait sub asemenea vremi va regasi in Nafisi situatii si tipologii familiare. In acest caz, valoarea de soc a textului rezida in recognoscibilitatea surprinzatoare a situatiilor descrise. Pentru un american, Reading Lolita… este o lectura pe care, din perspectiva a ceea ce cartea descrie, as numi-o alterativa, ademenind intr-un spatiu altul decit cel cunoscut si in care te simti „acasa“ – un fel de safari cultural comod si incomod in acelasi timp,