Nicolae Ceausescu a decis, la inceputul deceniului al optulea, ca Romania are nevoie de cat mai multe terenuri pentru agricultura. Una dintre primele zone care i-au atras atentia dictatorului a fost Delta Dunarii. Decizia sa a fost amplificata si de inundatiile catastrofale care au lovit Delta in anii ’70.

LA ORDIN. Ceausescu a vrut nici mai mult, nici mai putin decat secarea intregii zone si folosirea terenurilor pentru agricultura. Ordinul a fost respectat intocmai de autoritatile locale si lucrarile au inceput neintarziat. Potrivit planurilor, in locurile unde odata cuibareau specii de pasari unice in Europa, urma sa se cultive grau, porumb sau pepeni.

Iar fluviul urma sa se verse in Marea Neagra prin trei canale bine indiguite, vechile brate naturale Chilia, Sulina si Sfantu Gheorghe urmand sa fie imprejmuite cu beton.

Delta Dunarii, una dintre ultimele zone umede salbatice ale Europei, urma sa fie distrusa. O "soarta" asemanatoare au avut-o Delta Rhonului, in Franta, Delta Rinului, in Olanda, si Delta fluviului Ebru, in Spania.

FARA BAZA STIINTIFICA. Singura lucrare de anvergura ce se realizase pana atunci in Delta Dunarii era regularizarea bratului Sulina, executata la sfarsitul secolului al XIX-lea. S-a urmarit atunci tranformarea sa in canal navigabil, iar proiectul a fost realizat in totalitate de ingineri straini.

La inceputul secolului al XX-lea, profesorul Grigore Antipa a proiectat, la randul sau, mai multe canale care au unit bratul Sfantu Gheorghe de complexul Razelm-Sinoe. Aceste interventii au fost executate cu maxima atentie, scopul principal fiind protejarea ecosistemelor din Delta.

ANAPODA. In anii ’70 nu a fost vorba de asa ceva. Lacurile care urmau sa fie secate au fost imprejmuite cu diguri inalte, iar apa a fost ulterior extrasa. De asemenea, zeci de canale au inceput sa fi