In jurul unei ore de dupa-amiaza, noul Ministru al Justitiei, Monica Macovei, a aflat ca a doua zi dimineata arhivele ministerului urmeaza sa fie umflate si carate la sediul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Asta ar fi trebuit sa se petreaca fara stirea ministrului. Ajunge ca stia sefa departamentului inspectori judiciari.

Si restul amicilor Rodicai Stanoiu, regrupati si baricadati in CSM.

Si care au cerut degraba dosarele in care se presupune ca se aflau instrumentele de control politic al judecatorilor (sesizari contra unor magistrati corupti cu anchetele judicios taraganate, sau, viceversa, anchete contra unor magistrati care s-au obraznicit; ar fi interesant sa vedem ce contine dosarul judecatoareai Ciuca, de exemplu).

Afland minunea, ministrul s-a decis sa sigileze dulapurile, o actiune reusita si deja mediatizata. Ce nu s-a vazut a fost actiunea insasi. Mai intai, ministrul a rotit ochii sa vada cu cine poate ataca un kilometru de fisete insirate de-a lungul culoarelor si prin zeci de birouri. Si a descoperit ca are la dispozitie fix doi luptatori, consilieri, dintre care unul era in a doua zi de la angajare.

A mai reusit sa o aduca la slujba pe sefa inspectorilor si un angajat de la Biroul de Documente Secrete (BDS, da, acelasi bedese de pe vremea lui Ceasca). Cand a dat ochii cu situatia, sefei de la inspectori i s-a lungit fata, a palit si i-a iesit, pe loc, un herpes.

Apoi a inceput ultima forma de rezistenta: au disparut chei de la birouri – „ok, chemati-i de acasa pe cei care au cheia”, a perseverat, implacabil, diabolica Macovei. Apoi s-a terminat PLASTILINA folosita pentru sigilare; practic, a fost nevoie ca fiecare miscare a functionarilor sa fie supravegheata de la mai putin de un metru.

La ora 1 noaptea, ministrul si una dintre tinerele consiliere stau pe bancuta cu plu