Cartea lui Jean-Claude Milner, Inclinatiile criminale ale Europei democratice (Les penchants criminels de l’Europe démocratique), aparuta in 2003 la Editura Verdier si primita cu mare rezerva, este centrata pe problema evreiasca; la question juive – expresie celebra, axa a lumii, lasa de inteles Milner, a carei realitate ori metafora a persistat de-a lungul secolelor, este aici si cea in jurul careia se invirte in continuare Europa democratica, Europa recenta, unificata (sau, in orice caz, aflata pe drumul unificarii), cea care ar vrea sa faca abstractie de insusi substantivul „evreu“, caci acesta o incomodeaza, o arunca intr-o multitudine de stupefactii ontologice sau o pune in situatia (dezagreabila) de a valida formele cele mai perverse ale unei ideologii invizibile.
Eseul lui Milner este de o mare gravitate si profunzime, nu numai din motivele tematice amintite, cit datorita nivelului la care autorul intelege sa plaseze intreaga problematica: cel al inconstientului colectiv. „Antecedentele“ psihanalitice (lacaniene, mai precis) ale lui Milner sint bine cunoscute. Nu insistam. Ceea ce trebuie subliniat aici este modul in care un autor cu autoritatea (in spatiul francez, cel putin) lui Milner, cu parcursul lui universitar (de normalian, lingvist, psihanalist, excelent cunoscator al lui Proust sau Mallarmé, director de programe la Colegiul International de Filozofie etc.), intelege sa raspunda, in chip erudit si autoritar, pe un ton adesea sententios, la intrebarea simpla privind cauzele violentelor antisemite recente, in cartiere linistite pina nu demult, unde vecinatatea mai multor comunitati era senina si pacifica.
Ceea ce surprinde, dintru inceput, este titlul cartii: in mod ciudat, el apare, pe masura lecturii, extrem de prudent fata de teza sustinuta, caci, foarte rapid, intelegem ca nu este vorba doar de simple „inclinatii“ criminale pe c
