BUCATARIA DE ALTADATA
MONICA ANDRONESCU
Tuturor ni se intampla cateodata sa alunecam de buna voie sau din intamplare in "valea plangerii". Si, asemenea eroului din poveste, un dor nespus ne cuprinde intreaga fiinta. E de-ajuns o fotografie veche, o pagina dintr-o carte, un gust niciodata stiut si parca totusi de mult uitatâ¦
Si atunci ne intoarcem cu gandul intr-un timp caruia nu-i apartinem si recompunem din bucati o lume minunata, prin parfumul timpului care s-a asternut peste ea. Formula magica e gata, usa se deschide catre un alt timpâ¦, iar servitorul in frac si purtand manusi albe ne pofteste la masa de gala din sufrageria strabunicilor nostri. Calatoria in timp a inceput.
Masa este aranjata extraordinar, dupa gustul stapanei casei, care se vede ca este unul desavarsit. Dupa cum e asezat totul, dupa flori si dupa tacamurile de argint, se pare ca ne aflam undeva in perioada interbelica. Fructele sunt asezate in cosulete joase, unite intre ele cu ghirlande de verdeata, iar flacarile lumanarilor se reflecta pe fetele musafirilor. Totul e atat de diferit de petrecerile din vremea noastra. Eleganta, catifeaua si argintul sunt coplesitoare. Cine si-ar fi imaginat ca peste nici o suta de ani tacamurile de unica folosinta aveau sa ia locul minunatelor furculite de argint pe care, iata, servitorul le schimba la fiecare fel, nefiindu-i ingaduit nici macar sa stranga de pe masa mai multe farfurii deodata. Cine s-ar fi gandit ca va veni un timp cand vinul va fi baut din pahare de plastic, iar aceste cupe minunate care isi traiesc aici viata cu intensitate purtand catre buzele doamnelor vinul cel alb (caci suntem inca la inceputul mesei) vor deveni la un moment dat obiecte de muzeu. Dar dupa desert⦠cat de ciudat imi pare intreg acest ritual cu aducerea bolurilor de cristal pline cu apa calduta si cu putina lamaie, toate insoti
