Dumitru Ţepeneag, La belle Roumaine, roman, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2004. 190 pag.
Povestea unei românce, Ana (Hannah, Anne), din Roman, care se expatriază şi se stabileşte întâi la Berlin, apoi la Paris. Frumoasă, misterioasă, de un erotism provocator, ea cedează uşor bărbaţilor şi se lasă întreţinută de ei, exploatându-le cu candoare sentimentele. Ştiind că fiecare bărbat visează să fie un Pygmalion, se preface şi mai naivă decât este în realitate şi se supune pedagogiei partenerului. În casa unui profesor de filosofie german, Johannes, cercetează cu luare aminte şi respect cărţile din bibliotecă:
"Erau mai toate cărţi complicate de filosofie, cu un vocabular format din cuvinte lungi cât o coadă la carne în România, cuvinte pe care uneori, deşi le descifrai pe jumătate, tot nu le înţelegeai sau - şi mai rău! - le înţelegeai exact pe dos. Or, ea, cu germana ei de baltă, ce şanse putea să aibă să priceapă ceva?...
- Nici nemţii nu prea înţeleg, o consola Johannes."
Până la urmă, după mai multe treceri de la un bărbat la altul, aflată la Paris şi devenind amanta unui rus, cu numele ortografiat nu se ştie de ce "Iegor" (în loc de "Egor"), Ana este prinsă şi strivită în mecanismul unor ambiţii masculine pe care nu le înţelege şi asupra cărora şiretlicurile ei de fetiţă nu mai au efect.
Istoria (picarescă) a Anei se derulează într-un ritm antrenant (deşi cuprinde numeroase digresiuni) şi se remarcă prin spiritul de observaţie al autorului (care descrie precis haina de blana a eroinei, platoul dus de un chelner într-un restaurant, maşinile de pe stradă etc.), ca şi prin modul dezinvolt de exprimare. Dumitru }epeneag a ajuns un maestru al oralităţii. Cartea pare spusă, nu scrisă, şi de aceea se citeşte (se ascultă) cu plăcere. Ea nu este însă mai mult decât o pălăvrăgeală inteligentă.
Dragoş Tr
