Salvarea PSD nu poate fi realizată printr-o rotaţie sau coabitare a cadrelor. Fostului partid de guvernămint ii rămine şansa unei decizii radicale, care nu poate fi alta decit sciziunea.
Răsfoind documentele Congresului Extraordinar al PSD din august anul trecut, am descoperit o declaraţie a lui Adrian Năstase, prin care pot fi perfect inţelese atit eşecul lui in cursa prezidenţială, cit şi situaţia foarte dificilă in care se află acum acest partid.
„Domnule prim-ministru Adrian Năstasae, aţi hotărit astăzi la Congres ca, in cazul in care deveniţi preşedintele Romaniei, Ion Iliescu să revină la conducerea partidului.
Dar, in cazul in care nu o să deveniţi preşedinte, cine o să conducă partidul?“, a intrebat un reporter isteţ, in conferinţa de presă de după incheierea lucrărilor congresului.
„Vă mulţumesc pentru faptul că aţi exprimat această ingrijorare in legătură cu viitorul meu politic, răspunsul meu este foarte simplu, sunt absolut convins că voi caştiga alegerile pentru Preşedinţie.
Iar in ceea ce priveşte istoria colaborării cu preşedintele Iliescu, vreau să vă spun sau să vă reamintesc că am convieţuit foarte bine in diferite momente, fie că a fost vorba de situaţii in care partidul era la putere sau in opoziţie“, a declarat atunci, in stilu-i caracteristic, Adrian Năstase.
Aroganţă, suficienţă, minciuni, impresia falsă că nimeni şi nimic n-ar fi putut să-l dea jos de pe caii mari ai Puterii.
In plus, recitind răspunsul de mai sus, devine foarte uşor de intuit amploarea stării de derută in care se află acum fostul partid de guvernămint, care n-a avut pregătit nici un plan de avarie pentru varianta neagră a intrării in Opoziţie. Inainte de noiembrie anul trecut, lucrurile erau clare: Năstase – la Cotroceni, PSD – la guvernare.
Punct. De altfel, aşa cum recunoştea recent
