Edward Hopper (1882-1967) este unul dintre primii pictori americani importanţi ai secolului XX recunoscut pe plan mondial. A studiat la Paris, a avut un atelier în New York şi mergea des la Cape Cod în Massachusetts. A trăit discret alături de Josephine, soţia lui, de asemenea pictoriţă, cea care l-a încurajat şi i-a susţinut prima expoziţie în 1923. Dacă nu cumva mă înşel, reproduceri din picturile sale au intrat pe piaţa românească abia acum câţiva ani, odată cu albumele editate de Taschen.
Tema lui Edward Hopper este însingurarea omului modern. Peisajele şi decorurile cât se poate de simple şi de comune, economicoase, neîncărcate, însă curate, luminoase şi intens colorate, accentuează starea de melancolie şi solitudinea personajelor, întotdeauna în repaos şi aproape mereu neînsoţite. Puţine sunt tablourile în care Edward Hopper pune doi sau mai mulţi oameni. Capodopera sa absolută, Nighthawks (1942), este considerată imaginea elocventă a omului modern alienat de mediul urban. Singura lumină din strada pustie, care atinge şi faţada clădirii cu prăvălii goale, vine din interiorul barului. Un bărbat e întors cu spatele, al doilea fumează impasibil, femeia de lângă el, prea aproape pentru a nu fi împreună, gustă însă gânditoare o prăjitură, în timp ce barmanul îşi face treaba dincolo de tejghea. Câteva căni, câteva solniţe şi două pachete de şerveţele sunt toate obiectele de pe blatul barului. În Morning sun (1952) detaliile sunt şi mai puţine. Femeia în neglijé priveşte pe fereastră afară, acolo de unde în camera ei austeră cu pereţi goi intră lumina puternică a soarelui. Pe geam se zăreşte ultimul cat şi acoperişul unei clădiri. Patul din cameră e acoperit impecabil cu un cearşaf, iar umbra femeii se prelungeşte peste pernă. Care o fi starea ei?
Acesta este primul tablou dintr-o serie care mai numără Summer interior, Woman in sun (a
