Florine draga, mesajul tau, transmis prin intermediul Gazetei de Sud, m-a bucurat foarte mult. Bucuria mi-a fost amplificata si de faptul ca mesajul tau era intovarasit de altele, din partea domnilor Cotosman (Toronto), Solea (Montreal) si a constantului meu cititor, Ion Cotoi (Massapequa-N.Y.). Aprecierile voastre sint cu atit mai emotionante cu cit nu sint deloc meritate. Eu nu fac decit sa transcriu pe hirtie ceea ce gindesc; caci „a gindi“ este unica ratiune a existentei noastre. Si mai caut sa inteleg. Stii, Florine, e o legenda despre Pitagora, frumoasa ca toate legendele. Aflat in insula Samos, unde se desfasura un mare tirg, a fost chemat de conducatorul insulei si intrebat cine este. El a raspuns ca e un filozof. Era prima data cind se folosea acest termen, asa ca i s-au cerut precizari. „Uitati, raspunse Pitagora, la tirg au venit fel de fel de oameni. Luptatori ca sa cistige gloria. Negustori ca sa cistige bani. Si mai sint si unii, gura-casca, care privesc in jur ca sa vada si care incearca sa inteleaga. Astia sint filozofii“. Si eu sint un gura-casca care priveste prin jur. Dar de inteles e mai greu. Cum spunea un diplomat strain, cu cit ii cunosti mai bine pe români, cu atit ii intelegi mai putin. Si-mi exprim niste pareri care, evident, pot fi gresite, partizane etc. Dar, cu cit mai multi ne vom spune parerile, cu atit exista posibilitatea ca din ele sa se poata trage concluzii utile acestui moment cind am incremenit mioritic si balcanic intre doua lumi. Zilele acestea am revazut la tv un film care imi place foarte mult, „Ghepardul“ lui Visconti. Este vorba, in esenta, tot de o necesara trecere de la o lume la alta noua, vazuta prin ochii unui print sicilian, aristocrat veritabil si om de aleasa cultura. Oarecari asemanari cu noi exista. Sicilienii privesc total indiferenti schimbarea, preferind somnul in care erau cufundati de atitia ani. Printul, ca