Daca devine prea blanda cu puterea, societatea civila risca sa piarda din credibilitate, din notorietate si chiar din finantari. Iar efectele negative nu s-ar opri aici. Ministri, consilieri prezidentiali, parlamentari. Acestea sunt functiile in care au ajuns, dupa alegerile de la sfarsitul anului trecut, numerosi membri ai societatii civile.
Monica Macovei, fost presedinte al Asociatiei pentru Apararea drepturilor Omului - Comitetul Helsinki (APADOR-CH), ocupa acum scaunul de ministru al justitiei. Renate Weber, lider al mai multor organizatii nonguvernamentale, a fost numita consilier prezidential pentru probleme juridice.
Andrei Plesu, care nu e, totusi, la prima demnitate publica, va lucra tot la Cotroceni, in functia de consilier prezidential pentru relatii internationale, iar Dorel Sandor, directorul Centrului pentru Studii Politice si Analize Comparative, era numele cel mai vehiculat pentru postul de consilier prezidential pe probleme de securitate.
Si lista celor care au trecut granita spre posturi cu o mai mare sau mai mica incarcatura politica nu se opreste aici: in Parlament, au intrat mai multi lideri sindicali, in timp ce presedintele Uniunii Nationale a Patronatului Roman (UNPR), Marian Milut, a tintit Palatul Cotroceni din partea Actiunii Populare.
Intrebarea care se pune este in ce masura poate societatea civila sa-si pastreze atitudinea critica la adresa autoritatilor, in conditiile in care unii dintre membrii sai marcanti au ajuns in functii publice. "Deocamdata, e greu de facut predictii. Insa experienta din timpul guvernarii 1996-2000 ne arata ca ne putem astepta la o catifelare a tonului critic.
In timpul mandatului CDR, unele organizatii, ca Alianta Civica si Grupul pentru Dialog Social, au pierdut mult din credibilitate", spune Valerian Stan, membru al Consiliului Director al APADOR-CH
