7 decembrie si 26 ianuarie. Zile pe care le visa orice activist mai rasarit. Ziua “cabinetului doi”. Ziua “cabinetului unu”. Aniversarile cuplului Ceausescu devenisera in ultimii ani ai regimului adevarate demonstratii nationale de inchinat omagii, care de care mai lipicioase si mai gretoase. Limbajul devenise standard, buruienos, cu aceleasi substantive si adjective care se repetau stereotip: “ctitorul”, “genialul”, “savantul de renume”, “nepretuit”, “neobosit”, “erou intre eroi”, “strateg” si cate alte scorneli ale unor minti bolnave. Cum e si firesc, Timisul nu facea exceptie.
Am incercat, bazandu-ne pe presa locala a vremii si pe cateva volume de omagii, sa recream atmosfera de “vibranta si fierbinte sarbatoare”. Printre cei care se bateau pe dreptul de a lustrui imagini deja batucite de atata omagiu se numara si actuali fosti sau fosti actuali demnitari, precum si cativa poeti de curte care nu suporta statutul de “menestrel comunist”, cu toate ca poeziile lor umpleau cu brio prima pagina a “Drapelului rosu”, intre poza
Intr-o ureche si cu parul in valuri a lui Ceausescu si prima coloana cu mesajele omagiale ale “tucalarilor”. Sa scuturam deci de praf “capodoperele” si sa dam inapoi firul timpului cu vreo 17 ani... "Savanta" si "strategul" 7 ianuarie 1987. Ziua Elenei Ceausescu. Ziarul “Drapelul rosu”, care de obicei iesea alb-negru, avea pe 7 ianuarie un chenar rosu de toata frumusetea, care inconjura mesajul Comitetului Judetean Timis al PCR. Care mesaj nu incepea brusc, ci printr-o enumerare de titulaturi : “Tovarasei academician doctor inginer Elena Ceausescu, membru al Consiliului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comsunist Roman, prim viceprim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste Romania, presedintele Consiliului National al stiintei si invatamantului”. Dupa care urma avalansa de epitete : “Cu prilejul aniversarii zile
