In ianuarie 2005 traim intr-o alta Romanie. O noua perspectiva pare sa se fi conturat, alte prioritati politice sau sociale si-au facut aparitia. Cu doar o luna in urma, pe 29 decembrie 2004, noul guvernul era investit. A urmat o luna spectaculoasa, dar fara a permite o concluzie. Plutim inca in incertitudini.
Nu atit noile proiecte au invadat spatiul public, dar sarabanda evenimentelor a dat forma unei alte dinamici politice. Raporturile dintre partide s-au transformat, opozitia este la guvernare, iar grupurile de presiune sunt inca in expectativa. Cetatenii asteapta ca noua politica sa se transforme din promisiune in realitate.
Incet presedintele a intrat in rolul sefului de stat. Dupa interviurile surprinzatoare sau vizitele la institutiile legate de domeniile constitutionale ce ii sunt rezervate de la inceputul lunii au urmat, ca dezvoltare a prioritatilor definite in politica externa, intilnirile de la Chisinau si Kiev.
Guvernul a devenit prima institutie ca vizibilitate publica. Dar mediatizarea sa traduce dificila adaptare la guvernarea de coalitie. Tema coalitiei guvernamentale si a avatarurilor sale a basculat ca importanta tema coruptiei. Aceasta din urma ramine un fundal, dar controlul politic si administrativ a trecut pe primul plan.
Stabilitatea guvernarii este conditia reusitei spectaculoasei campanii anticoruptie. Proiectele de politici publice, inclusiv in acest domeniu strategic sunt inca asteptate. Corelarea politicilor sectoriale intr-o politica generala este cheia succesului oricarei guvernari. Slabiciunea opozitiei, minata de conflictele interne din PSD, poate crea impresia unei situatii favorabile.
Odata ce congresul din 3 aprilie va fi trecut, iar alegerile partiale din Bucuresti vor indica distributia fortelor, fostul partid de guvernamint va proceda la contraofensiva. Oricare va fi situatia presedi
