“Pe mine nu mă priveşte moartea, deşi într-o vreme mă gândeam şi la aşa ceva. Eu nu pot face aşa sau altfel decât este. Pe mine mă priveşte viaţa, căci eu sunt datoare să o fac bună din zilele ce mi se dau, pentru copii”, îmi spune Daniela, mamă a patru copii.
Daniela şi Matei Roman locuiesc cu patru copii într-un spaţiu mic şi insalubru de 15,95 mp. Ei stau aici fără regim de chiriaşi deşi au făcut o cerere către conducerea Spaţiului Locativ în acest sens. Camera plină de igrasie, fără baie, nu-i ajută deloc să păstreze o anumită ordine şi curăţenie, atât cât cel puţin copiii să nu fie afectaţi de miros şi lipsa condiţiilor minime de igienă. Tatăl este lăutar şi aduce bani în casă atât cât să asigure plata facturilor. Pentru bani, mama are o mică afacere proprie cu care ajută la bugetul casei: cumpără din Oradea şosete second-hand la sac, le spală, le potriveşte şi vinde 4 bucăţi la 10.000 lei în piaţa de vechituri. De multe ori le vinde pe sate. Şi nu cere bani pe acestea, ci mâncare. “Eu nu am cerşit şi nu am furat în viaţa mea. Nu mi-e ruşine să fac munca asta. Mă bucur că pot face şi aşa ceva” spune Daniela.
“Am vândut seminţe, dar nu oricum. Cu bonus”
Alex are 7 ani şi jumătate şi a început şcoala în toamnă. Pentru că nu avea bani pentru rechizitele necesare unui elev de clasa I, a început să vândă pe stradă pungi de seminţe şi alune cumpărate de la firme de en-gros. Pentru a-şi atrage clienţi, el dădea ca “ bonus” pentru fiecare pungă cumpărată, două paie. “ Odată am cumpărat o legătură de paie colorate şi cu alea mai atrăgeam oamenilor atenţia pe stradă. Ştiu că mulţi cumpărau de la mine din milă, dar nu mă deranja. Eu aveam nevoie de bani pentru caiete. Asta era problema mea”, spune Alex.
La fiecare trei ore, viaţa Soniei depinde de o pastilă
Cel mai mare copil, Sonia, are 15 ani şi în urmă cu opt ani a fost diagnosticată cu “
