Dacă nu eşti mistreţ, intilnirea cu Adrian Năstase e plăcută. Dar inainte trebuie să traversezi holurile Casei Deputaţilor, incinte de beton in care ar incăpea lejer blocuri de patru etaje.
In faţa uşii e un subofiţer SPP. Te anunţă. Intri şi dai intr-o altă sală, la fel de mare. Patru secretare stau la birouri aşezate la distanţe apreciabile.
Uşa de la cabinetul lui Năstase se deschide. Ies pe ea Mircea Geoană şi Mihai Tănăsescu. "Ah, presa...". Geoană intinde mina: "Pe cine pun la ANS? Gheorghe Florian? Mi-a zis cineva că l-au aşezat in poartă pentru că nu ştia să patineze". Ii răspundem că nu va avea viaţă uşoară.
Tănăsescu ride: "Vreţi singe, nu-i aşa?!".
Cei doi dau să iasă. Unul din consilierii din anticameră vede o geantă pe jos. "A cui e?". Geoană se intoarce. "Cred că a unui fost ministru de finanţe că e cam goală". Tănăsescu se apleacă şi o ia. O scutură. E, intr-adevăr, goală.
Biroul lui Adrian Năstase are dimensiuni de bazin olimpic. "Da, nici bazine n-avem. Nici patinoare", spune preşedintele şi se aşază.
E elegant şi sigur pe el. Schimbă glume cu Anca Alexandrescu, cea care-l consiliază. "Iţi place editorialul pe care l-am scris pentru Jurnalul?". Primeşte un "da" de formă. Işi dă seama. "Păi, nu v-am zis?!", ii reproşează Anca. "N-ai citit decit citeva fraze", insistă Năstase. Tot nu primeşte acordul.
Nu-i convine, dar trece mai departe. La interviu.
"Mulţumim pentru că aţi acceptat interviul! Noi am fost ostili guvernului dumneavoastră pe domeniul sportului". Năstase suride. "Am văzut!
"Sălile există!"
Rp: - Credeţi că aţi fost tratat nedrept in sport?
A.N. - Sincer?
- ...
- Cred că da. Am făcut cele 400 de săli şi am avut şi alte programe. Niciodată premiile sportivilor pentru performanţe n-au fost atit de mari. In schimb, am primit mai deg
