Gabriel Liiceanu nu stie numarul meu de acasa. Vorbim, cind o facem, doar pe mobil si prin viu grai. Este exclus, asadar, ca Gabriel Liiceanu sa formeze numarul meu de telefon de acasa si sa vorbeasca despre „Cotidianul“ cu o alta persoana, in timp ce, in fundal, Gabriela Vrinceanu-Firea prezinta stirile la Antena 1.
Si totusi, intr-o seara de la sfirsitul anului trecut, pe cind era acasa doar fiul meu, a sunat telefonul, el a ridicat receptorul. De cealalta parte, la celalalt capat al firului, l-a auzit pe Gabriel Liiceanu discutind cu o alta persoana, pe care n-a identificat-o, despre noua linie a acestui ziar. Fiul meu a insistat cu citeva „alo“-uri, dar nu a avut succes.
La finalul discutiei despre ziarul nostru, Gabriel Liiceanu a sunat, probabil pe mobil, un alt numar, pentru ca, in receptorul nostru, s-au auzit sunete specifice tastaturii, apoi s-a intrerupt contactul auditiv. N-am povestit aceasta intimplare pina cind nu am avut confirmarea si acceptul lui Gabriel Liiceanu.
Dupa aceea, la citeva zile, mi-a sunat mobilul, am vazut un numar de telefon fix din Bucuresti, pe care nu-l cunosteam, iar cind am raspuns, am constatat ca ma suna un prieten din America, o persoana cunoscuta. L-am intrebat daca e in Bucuresti, mi-a spus ca nu, dupa care s-a mai suprapus o convorbire intre doua voci pe care nu le cunosteam. A trebuit sa ma sune din nou.
Cind am reusit sa sun la acel numar de telefon, am aflat ca e vorba de o casa de avocatura din Bucuresti.
Aparatul meu de telefon are un robot pe care, pentru ca deja dadea rateuri, l-am deconectat. Cu toate acestea, cind am sunat eu insumi acasa la mine, sa vorbesc ceva cu ai mei, am auzit vocea mea de pe robot! Am verificat, ulterior, si robotul era tot deconectat. Ciudateniile tehnicii, ar trebui sa-mi spun.
Dar mai e ceva: dupa fiecare vizita in Rom
