Teo: La mulţi ani, să trăieşti mai bine! Eta: Mulţumesc, dar nu vreau doar să trăiesc mai bine. Vreau să trăiesc altfel. Teo: Cum altfel? Mai aventuros? Eta: Dimpotrivă, mai economicos. Să nu mă deplasez mereu, de colo-colo, după taxe şi acte, semnături şi cumpărături. Teo: Am înţeles că, pentru acte, există semnătura electronică, iar taxele se pot plăti de acasă, online . Eta: Ai crezut că ai înţeles, pentru că n-ai încercat. Legislaţia există, mijloacele, încă nu. Teo: Ce-i drept, am încercat să achit impozitul local online . Am norocul să locuiesc în sectorul 2, unul de avangardă. Aveam carduri la băncile "agreate" de primărie, totul părea în regulă, dar... Eta: Dar, o dată ajuns la situl în cauză, ţi-au cerut parola. Teo: Iar parola o obţii numai dacă te duci la circumscripţia financiară... Eta: Unde poţi plăti pe loc, dacă tot te-ai deplasat. Teo: În schimb, cînd am avut de plătit ceva în dolari, la o firmă americană, am primit parola prin e-mail şi am achitat în trei minute, cu mastercard . Transformarea leilor mei în dolarii lor s-a făcut automat, cu comisionul de rigoare. Eta: Dar nu cu orice card, ci numai cu Taifun de la Bancpost. Teo: De ce nu-l foloseşti şi pentru cumpărăturile curente? Eta: Pot comanda unele lucruri prin calculator, nu pot plăti la fel de uşor. Teo: Eu cumpăr deseori cărţi şi le achit la poştă, la primire. Care-i problema? Eta: Problema este că trebuie să mergi la poştă şi să stai la coadă pentru a plăti. Teo: Culmea este că umblăm peste tot şi stăm la coadă nu numai pentru a plăti, ci şi pentru a fi plătiţi. Eta: Instituţiile cu mulţi colaboratori prost plătiţi nu
vor să transfere, în fiecare cont de card, cîte o sumă mică. Preferă să pună oamenii pe drumuri, să-i cheme la ore imposibile, cînd se întîmplă să mai dea şi peste anunţul: "sînt puţin plecată". Teo: Curios este că nici nu poţi să te plîngi. Toată lumea îţi răspund
