23 decembrie Ghidul ne spune că Havana are peste 2.500.000 de locuitori. Unde?! Havana veche, cel puţin, pare să aibă foarte puţine locuinţe şi într-o stare incredibilă de degradare. Gîndul că în aceste locuinţe se îngrămădeşte mai mult decît toată populaţia Bucureştiului m-a uluit. Poate o altă statistică din acelea ? Văd Cuba la 24 de ani cu dorinţa de a vedea ce nu am avut parte (şansa?) să văd în cei 9 ani de viaţă în România comunistă. Mă aştept să fac legături, să îmi amintesc, să retrăiesc, dar şi să descopăr. Partea veche a Havanei e colonială. Arhitectură colonială într-o piaţă cam în ruine, dar veselă. Femei în rochii colorate, purtînd coşuri cu flori de plastic, se pozează cu turiştii pestru 1 peso. Clovni pe picioroange cîntă şi dansează în grupuri. Bătrîni fumînd havane încearcă să vîndă ziare turiştilor. Bărbaţi mustăcioşi cu pălării de pai încearcă să vîndă suveniruri de lemn. Figurine giacomettiene de bambus şi mango de o mare fineţe, maracas din piele de capră colorate în motive mexicane, pălării de soare, tricouri, CD-uri. Este pentru prima dată pînă acum cînd mă simt o străină de la care se aşteaptă bacşişuri. E o senzaţie stînjenitoare. În faţa catedralei coloniale, femei purtînd bebeluşi îmi cer lapte . Lapte?! Da, nu vor bani, vor să intru la farmacie şi să cumpăr o pungă de lapte pentru copil. N-am ştiut ce să răspund, cel mai ciudat lucru care mi s-a cerut de multă vreme. N-am intrat, dar i-am dat banii în suma pe care mi-a cerut-o, fără să mă gîndesc. O altă turistă din grupul nostru şi-a golit poşeta de aspirine, pixuri, şerveţele, bani. În muzeul de istorie, locul e împînzit de ghizi şi de paznici, toţi îţi zîmbesc şi îţi vorbesc despre exponate într-o engleză impecabilă şi, la sfîrşit, îţi cer pur şi simplu suveniruri pentru copii, săpunuri, şampon, parfumuri, aparatul de fotografiat... Un adolescent oferă un soi ciudat de seminţe p