Razvan Ungureanu, ministrul de externe al României, a catadicsit sa vina la TVR pentru a lamuri natia in legatura cu noile directii ale diplomatiei autohtone. Spun a catadicsit deoarece, de-a lungul taifasului, junele de extractie GDS-ista a dat semnele unui ins nervos ca trebuie sa explice acolo unde el credea ca nu-i obligatoriu. Fata de ce stiam despre noile si maretele directii ale noii si maretei puteri, Razvan Ungureanu nu a adus nimic deosebit. Prestatia Domniei sale s-a marginit la transpunerea intr-un limbaj pasaresc, aproape ininteligibil, a celor spuse otova, marinareste, de presedintele ales. A fost un nou prilej de a fi pusi la curent cu viziunea prezidentiala asupra locului si rolului României in aceasta parte a Europei. Inginindu-l pe Traian Basescu, ministrul de externe a sustinut ca noua putere e angajata in a da României o ipostaza de care nu s-a bucurat in ultimii 15 ani: cea de Actor activ implicat in Republica Moldova, in Caucaz si chiar si-n Ucraina. Din cite se stie, pina in prezent diplomatia postdecembrista si-a asumat misiunea, mult mai modesta, de a face din România un elev care sa treaca examenele admiterii in NATO si in Uniunea Europeana. Razvan Ungureanu crede ca aceasta ipostaza nu mai e suficienta prin raportarea la notele de esenta ale natiei moldovalahe: numar de locuitori, suprafata (de munte, de deal si de ses), traditii milenare. N-am nici un temei sa-l contrazic pe noul chirias al fotoliului in care a stat Titulescu. Român fiind, chiar cu un singur r, incerc o frustrare la gindul ca tara mea nu trece, daca nu pe planeta, macar in zona Marii Negre, drept un fel de Roma pentru barbari, stind la marginile Imperiului. Problema, marea problema care se pune cu acuitate, e daca România isi poate depasi conditia de Elev al Marilor Puteri pentru a deveni ditamai Profesorul pentru altii. O asemenea trecere dintr-un regim intr-altul reclama