* Nu te mişca / Non ti muovere (Italia, 2004), de Sergio Castellitto. Într-o noapte ploioasă, o fată de 15 ani se urcă pe motoretă fără să-şi lege casca de protecţie şi ajunge pe masa de operaţie, care este şi masa de lucru a tatălui ei. Tatăl, un chirurg reputat (Sergio Castellitto), nu se încumetă s-o opereze. Se retrage într-o cameră, îşi anunţă soţia, se plimbă de colo-colo, se uită pe fereastră. Şi aşa vede o femeie venind prin ploaie cu un scaun după ea şi aşezîndu-se în faţa spitalului, cu spatele la el, arătîndu-i numai o tunsoare băieţească, un pantof roşu şi o traistă multicoloră. Purta aceeaşi traistă (deşi avea părul lung şi alţi pantofi) în ziua în care o cunoscuse, cu 15 ani în urmă. Era cald şi Toto Cutugno cînta "Gli amori". Doctorul, care de curînd îşi înmormîntase tatăl, făcuse o pană în mijlocul dezolării suburbane - o împrăştiere de blocuri neterminate - în care trăia ea. Mersese la ea acasă ca să-şi anunţe soţia, care-l aştepta într-o casă de pe malul mării. N-o găsise la telefon şi rămăsese la o cafea. Băuse vodcă la crîşma de peste drum. Se întorsese ca să mai încerce o dată telefonul. De data asta, soţia răspunsese, dar el deja avea alte planuri: s-o ia cu forţa pe amărîta încercănată, neîngrijită, uzată (Penélope Cruz) care-l primise în casa ei. De ce? Claudia Gerini, interpreta soţiei, a fost văzută recent în Patimile lui Hristos, în rolul soţiei lui Pilat, şi se presupune că o femeie care satisface pretenţiile unui asemenea satrap e cît de cît OK şi pentru un simplu doctor. Cît de cît? Dumnezeule! Noul ei film conţine un scurt moment în care dansează, şi momentul acela, aşa scurt cum e, mi s-a părut un motiv suficient de bun pentru a înfiinţa o religie. Chiar asta pare să fie problema doctorului: filmul nu face risipă de explicaţii (tot aşa cum nu face morală) şi nici n-ar avea de ce; sînt suficiente cele două prezenţe feminine - zei