O emisiune despre animale de la un post de radio deschide orizontul către probleme mai aparte pe care le au unii oameni. Un domn se interesa cum poate să trateze o unghie a ciobănescului său german, care creştea prea mult. I s-a răspuns că trebuie amputată întreaga lăbuţă, ceea ce l-a cam înfiorat. Un altul era nemulţumit de dresajul incomplet al cîinelui său, care totuşi ştia să meargă aliniat cu stăpînul, indiferent de pasul acestuia, ştia să atace controlat, la comandă, ştia să "aporteze" şi de asemenea răspundea perfect la comanda "culcat". Stăpînul dorea însă ca el să facă toate acestea "în mod serios şi nu doar în joacă". O femeie se plîngea că papagalul ei are diaree. Întrebată de specialistul din studio cu ce l-a hrănit, a răspuns că i-a dat mei. Veterinarul a sfătuit-o să nu-i mai dea altceva în afară de mîncare "adecvată", cumpărată de la magazinele de specialitate, care astăzi sînt peste tot. Pentru un diagnostic mai complet - spunea el - ar fi trebuit să-l consulte şi să-l "termometreze". Femeia insista că şi-a mai tratat o dată papagalul cu antibiotice administrate "pe gură" şi că ar putea încerca

acelaşi procedeu, dar specialistul îi argumenta ferm că nu poate prescrie un tratament "fără a vedea pasărea". La astfel de emisiuni sună şi multe persoane care se interesează cum pot trece peste necazul morţii unei pisici şi unde trebuie dusă respectiva pisică moartă. Ascultînd toate acestea, mi-am amintit de o poveste: la Londra fiind, un amic m-a invitat "la o ocazie specială". Nu ştiam despre ce e vorba, dar odată ajuns acolo, am constatat că era un fel de parastas de trei zile al pisicii sale, recent decedate (Occidentul e la toate capitolele înaintea noastră). Am ascultat Adagio de Albinoni, am privit poza îndoliată a animalului şi am aflat cum a fost înmormîntarea (cu lapte turnat pe mormînt şi cu versete citite din Biblie). Am asistat şi la