Nastase ameninta ca peste doua zile rupe tacerea. Intre timp, face de zor liste de cadre, cu persoanele pe care le agreeaza in calitate de viitori conducatori ai filialelor locale. Ceea ce inseamna o iesire a sa din expectativa. Un posibil avertisment ca liderul PSD intra in contraofensiva, preluand initiativa.

Iliescu, la randul lui, isi va anunta aproape cu certitudine candidatura la functia de presedinte PSD. Tot peste doua zile. Adevarul este ca, daca Nastase nu-si arata muschii acum, membrii de partid dispusi in secret sau pe fata sa-l sprijine urmeaza sa fie descurajati si sa se transforme, in cele din urma, in masa de manevra pentru Iliescu. Daca se va intampla sau nu asa, ramane de vazut.

In orice situatie, insa, raporturile de putere sunt incerte pana la congresul PSD. Ceea ce inseamna ca nu vom avea un rezultat clar nici peste doua zile, la sfarsitul lunii ianuarie, cand este posibil ca Nastase sa riposteze in cadrul sedintei de Comitet Executiv, nici la conferinta nationala, ci abia in aprilie, la Congres.

Pana atunci vor exista doar semnale interpretabile intr-un sens sau altul. Este exact ragazul de liniste de care beneficiaza Alianta. Pentru ca, dupa ce PSD va avea o conducere durabila, indiferent care va fi aceasta, principalul partid-opozitie va actiona dur si coerent impotriva puterii, exploatand la maximum toate greselile acesteia.

De aceea, aparenta liniste de care beneficiaza Guvernul Tariceanu este doar inselatoare. Si, tot de aceea, PNL si PD ar trebui sa se grabeasca sa-si reglementeze raporturile interne si sa clarifice varianta optima a fuziunii sau a coabitarii ca partide de sine statatoare. Totusi, nu putem privi raporturile politice de forta ca pe doua situatii si lumi paralele.

In realitate, exista o interconditionalitate reciproca. Si, sa nu excludem nici manevrele institutiei p