Cazul “Mischie” putea fi transat inca de pe vremea Imparatului de la Cornu. Dosarul afacerilor in care e implicat baronul de Gorj a revenit la viata abia dupa ce procurorii gorjeni au vazut ca ora exacta nu mai bate la sediul PSD. Procurorii tinusera pina atunci ancheta la ralanti, si nu intimplator.
Nu aveau garantia ca operatiunea de transportare a dolofanului lider PSD din palatele personale in spatiul ceva mai strimt al arestului politiei va fi privita cu ochi buni la Bucuresti. In acest caz, un hei-rup cu mascati si catuse, neagreat in cancelariile PSD, s-ar fi putut intoarce ca un bumerang impotriva lor si a politistilor.
Asa ca, decit sa-si piarda piinea, si unii, si altii au preferat sa astepte vremuri mai portocalii.
In realitate, eminentele cenusii de la virful PSD nu au dorit niciodata cu adevarat sa i-o coaca lui Mischie. L-au lasat ani buni sa stapineasca peste un judet in care satele se asfaltau in functie de pixul boss-ului de la Consiliul Judetean.
Din complicitatea Mischie-Iliescu-Nastase s-au nascut toate pietrele de moara care atirna acum doar de gitul baronului: vile, conace, contracte din bani publici, fonduri PHARE, tipografie, titluri universitare, carti, folclor cu “nea Mischie, nea Mischie, deputat de omenie”. Iar nea Mischie a pierdut simtul masurii si numaratoarea kilogramelor si fiindca a fost ajutat de marea familie a PSD.
Mischie nu este un fenomen si nici un accident al istoriei moderne. El este, pur si simplu, produsul de serie al masinariei PSD care a scos baroni pe banda rulanta si a functionat 15 ani cu combustibil reciproc avantajos: noi te lasam sa-ti faci de cap, tu ne pui judetul pe tava la alegeri.
Aceasta complicitate, care ascunde secrete pe care Mischie le pastreaza inca cu sfintenie, este si explicatia pentru care cred ca Nastase a dorit, mai degraba, doar o delimit
