"Cazul Constanta" in cultura romana s-a constituit intr-un precedent periculos pe care tind sa-l ia drept exemplu si alte administratii locale. Dupa ce primarul Radu Mazare a decis sa centralizeze "Cazul Constanta" in cultura romana s-a constituit intr-un precedent periculos pe care tind sa-l ia drept exemplu si alte administratii locale. Dupa ce primarul Radu Mazare a decis sa centralizeze deciziile in materie de cultura din orasul peste care domneste, discutii in acest sens au inceput sa se poarte si la Brasov, Sf. Gheorghe, iar mai nou la Arad. Nu toti primarii sunt, din fericire, pusi pe schimbari cu orice pret, unii dintre ei inteleg sa discute mai intai cu actualii manageri ai institutiilor de cultura din municipiile respective, dar un pericol continua sa existe. El consta mai ales in posibilitatea impunerii unor decizii arbitrare prin forta pe care o da legea consiliilor locale, din care adesea lipsesc oameni care sa aiba un contact direct cu fenomenul cultural (chiar daca, sau mai ales pentru ca tot romanul se crede poet, prozator, pictor, compozitor sau ce se mai gaseste). E normal sa inceapa si la noi eforturile de eficientizare a culturii, dar o interventie in forta, care sa taie in carne vie, s-ar putea sa faca mai mult rau decat bine. Semnalele din presa locala arata ca exista deja dezbateri publice la acest nivel, oamenii de cultura exprimandu-si temerile fata de declaratiile edililor cu privire la viitorul institutiilor de cultura. Daca dorinta acestora de a "democratiza" actul cultural si de a-l vedea mai bine promovat sunt legitime, solutia propusa de unii dintre ei, anume centralizarea intr-un unic punct, situat in cadrul Primariei, a deciziilor cu privire la aceasta nu poate fi luata in serios. Oricum ar fi, e limpede ca ne aflam in pragul unei serii de schimbari structurale in ceea ce priveste conditia institutiilor de cultura. Orasul trebuie s