CULTURA La Sala Camil Petrescu a Teatrului National Bucuresti se joaca din nou spectacolul "Anna Karenina", in regia lui Alice Barb, cu Ioana Pavelescu in rolul titular. O dramatizare de Helen Edmundson, dupa romanul omonim al lui L.N. Tolstoi. CLAUDIA DABOVEANU
SPECTACOL. Ioana Pavelescu revine in rolul Annei Karenina Desi a avut premiera acum mai bine de un an, imi fac o datorie de onoare sa reamintesc faptul ca spectacolul si-a reinceput reprezentatiile, dupa o pauza care i-a ingrijorat pe spectatori.
INVITATIE LA TEATRU. De aceea, trebuie sa linistesc (sau sa incit?) publicul. Piesa, desi gandita in cheie moderna de scriitoarea britanica, n-a pierdut deloc parfumul de epoca cu care a impregnat-o contele Tolstoi acum aproape o suta de ani. Costumele imaginate de Catalin Arbore si de Liza Panait, carisma si nobletea actorilor alesi sa aiba special aceste calitati, de catre regizoarea Alice Barb, te transpun in Rusia de altadata. Atunci, conti, contese, printi si printese isi imparteau viata intre o cupa de sampanie, un bal, o cursa hipica si o iesire la opera. Apropo, excelent alese ariile din "Evgheni Oneghin", de Ceaikovski. Cu toate aceste argumente clasice, spectacolul nu pare nici vetust, nici prafuit, nici redundant fata de toate viziunile scenice si ecranizarile anterioare.
ANNA SAU IOANA? Piesa are nerv, are dinamism, atat prin taietura aproape filmica a scenelor, cat si prin alternanta momentelor lirice, dramatice, comice si tragice. Povestea de dragoste dintre Anna Karenina si contele Vronski nu te plictiseste, desi ai citit romanul in liceu, l-ai recitit peste vreo 10 ani, ai vazut cel putin un spectacol si un film cu acelasi nume. Pentru ca Ioana Pavelescu a stiut sa-si dozeze perfect efluviile pasionale pentru Vronski, tandretea fata de Serioja, ura pentru Karenin, prietenia cu Dolly, umilinta si nepasarea in fata lumii
