MOARTEA Ipoteza de lucru: superstitiile legate de moarte sunt acele obiceiuri, ritualuri, traditii pe care Biserica Ortodoxa le condamna sau la care nu face o referire explicita. VLADIMIR IOAN

Personificarea mortii in satul Chintelnic: de Boboteaza, localnicii se mascheaza in hazi, pentru a alunga spiritele rele Provenienta superstitiilor este pusa, in genere, atat pe seama neputintei de a da o explicatie stiintifica unor fenomene naturale, in sensul de firesti, cat si printr-o transformare de-a lungul timpului a unor ritualuri religioase disparute si a caror origine nu mai este cunoscuta. In aria carpato-dunarena exista doua asimilari pregnante ale mortii cu ciclicitatea in timp-forma-spatiu a pamantului (oala) si a graului ca element de baza al hranei. In peste 140 de proverbe si zicatori romanesti, oala este termen polivalent de comparatie. Suna a oala! pentru omul grav bolnav, sinonim cu zicala e pe duca, trage sa moara; S-a facut oale si ulcele, pentru omul mort de multa vreme, transformat in pamant din care se fac oalele si urcioarele. Confectionarea si spargerea oalei de pamant au fost asemuite cu nasterea si moartea omului. Oala arsa in cuptor are viata si, ca urmare, poate fi jertfita. Oala poate adaposti spirite potrivnice si de aceea, in noptile si zilele cat sta mortul in casa, oalele stau intoarse cu gura in jos pentru a opri cuibarirea chiriasilor nepoftiti. Dupa scoaterea mortului din casa se sparge, in cele mai multe sate romanesti, o oala goala sau umpluta cu cenusa sau apa, de catre un membru apropiat al familiei pe locul mortii, pe pragul casei sau la mormant. Semnificatia spargerii oalei la inmormantare se leaga de credinta obisnuita ca dupa iesirea sufletului pe gura, paraseste in zbor casa si sufletul pe fereastra deschisa de membrii familiei. Dupa ce viziteaza locurile indragite in viata, el se intoarce acasa si doreste sa intr