In octombrie 2004, in cadrul sondajului Omnibus realizat de CURS, la intrebarea privind fraudarea alegerilor, respondentii erau egal impartiti in doua grupuri opuse: 41% dintre cei chestionati credeau ca "in Romania, rezultatul alegerilor la urne poate fi modificat", iar 41% considerau ca acest lucru nu este posibil.
Suspiciunea unei parti importante a opiniei publice romanesti privind frauda electorala nu a fost rezultatul unei campanii orchestrate pentru a favoriza opozitia in criza de subiecte, desi unora le place sa explice astfel rezultatul alegerilor prezidentiale din 2004, ci consecinta experientei electorale acumulate in precedentele alegeri parlamentare si prezidentiale.
Tema fraudarii alegerilor se dovedeste, dupa doua luni de la 28 noiembrie, o buna ocazie pentru refacerea credibilitatii unor institute de sondare a opiniei care, in 2004, au traversat desertul increderii publice.
Astfel Mircea Kivu revine in atentia publicului, si, odata cu domnia sa, IMAS, cu un studiu care incearca sa demonstreze ca procentul de votanti pe listele speciale a influentat procentul de voturi obtinute de Uniunea Nationala PSD+PUR si Adrian Nastase si, in acelasi timp, ca atunci cind votantii pe listele speciale a fost mare intr-o sectie de voturi obtinute de Alianta au fost mai putine.
Sociologul, care ajunge la concluzia ca alegerile au fost probabil fraudate, isi ia o marja de rezerva constatind ca factorii care au scorurile mai mari ale PSD+PUR sau Adrian Nastase au depins de procentul de voturi nule din totalul voturilor valabil exprimate, de mediul rezidential si de procentul de votanti inscrisi pe listele speciale.
Astfel situatia listelor speciale este relativizata, iar explicatia este prezentata doar ca o interpretare statistica a datelor alegerilor. Ipoteza conform careia alegerile au fost fraudate se impune
