In fata societatii romanesti sunt multe urgente. Prea multe. Notez cateva: Sanatatea, Invatamantul, Cultura, Administratia. Toate asteapta rezolvari imediate. Dar urgenta nr. 1 este Economia.
-a spus: 2004 a fost, din ’90 si pana in prezent, anul cel mai bun al economiei romanesti. A fost atins un varf, cu crestere economica mare si inflatie mica, sub 10 la suta. O premiera.
Acum, dupa ce Romania a atins varful din 2004, avem de raspuns la mai multe intrebari esentiale. Una insa le sintetizeaza pe toate celelalte: "Cat timp mai putem accepta nedreptatea de a ne tari in coada Europei?".
Sigur, locul nostru din coada nu e nici pe departe o "cucerire" a tranzitiei. De patru decenii, statisticile internationale situeaza Romania in zona "lanternei rosii" a nivelului de trai pe continent. Dar nu privind inapoi... vom putea merge inainte.
Nu mai ajuta, acum, nici un fel de evocari: nici crizele economice profunde prin care a trecut Romania pana in decembrie ’89, nici cele din 1990 incoace. E timpul privirii inainte. Cu fata la productivitatea inca scazuta a muncii, la consumurile productive inca mari, la risipa de resurse, la munca in doru’ lelii din multe intreprinderi ale statului la ce ar folosi evocarea trecutului?
Romania, continuand sa detina "lanterna rosie" a nivelului de trai in Europa, suporta consecinte dintre cele mai grave: hrana populatiei e necorespunzatoare, starea spitalelor e grea, alocatiile pentru invatamant si pentru educatie sunt neindestulatoare. Toate din cauza intarzierii reformelor.
E drept, s-a trecut la adevarul preturilor, dobanzilor, ratelor de schimb. Dar nu a fost inca lansata o provocare in directia adevarului costurilor de productie. Iar Romania n-a reusit sa sparga zidul conjunctural ridicat de intreprinderile de stat. De acele intreprinderi care, in cea mai mare parte,
