"Ne bate Dumnezeu daca cerem mai mult in privinta impozitelor!", afirma zilele trecute premierul Tariceanu, raspunzand oamenilor de afaceri care au avut curajul sa "carcoteasca" impotriva politicii fiscale a noului Guvern.
Supararea sefului de la Palatul Victoria pare aidoma celei pe care o incearca un bun crestin care isi face pomana cu un boschetar si vede ca acesta stramba din nas la bucata de paine pe care o primeste, multumindu-se sa molfaie doar felia de parizer invelita in hartie. Si eventual iti mai arunca printre dinti si un "fir-ai al dracu' de zgarcit".
Numai ca, daca tot ar avea motive de suparare, primul-ministru n-ar trebui sa-l amestece in chestiune pe Cel de Sus - ocupat probabil cu totul si cu totul de alte treburi - ci pe el insusi si oamenii care il inconjoara. Pentru ca au omis sa spuna fara ocolisuri ce presupune relaxarea fiscala.
Din capul locului trebuie salutate introducerea cotei unice de 16 la suta pentru impozitul pe venit si reducerea impozitului pe profit la acelasi nivel.
Daca luam doar exemplul Slovaciei (deja stat membru al UE) - dintre tarile care au trecut la cota unica - sperantele ca mediul de afaceri se va dezgheta si companiile straine vor prefera sa investeasca in Romania, infiintand locuri de munca, iar romanii vor castiga si ei mai bine sunt mai mult decat indreptatite.
Pe de alta parte insa, guvernantii de acum stiau ca o asemenea revolutie fiscala va produce o gaura consistenta la bugetul statului, care va trebui acoperita cumva. La fel si delegatia FMI care a venit la Bucuresti. Cifra de care se vorbeste cel mai des este de circa 30.000 miliarde lei pe care bugetul ii va pierde in prima jumatate a anului.
Asta nu-i o problema de nerezolvat, spun guvernantii: in primul rand, nu credem ca pierderea va fi atat de mare; apoi renuntam la reducerea CAS-ului c
