Un raport al unitatii de contrainformatii din SIE scotea la iveala, la finele anului 1997, in desavarsita limba de lemn securistica, urmatoarele "aspecte": "In activitatea Serviciului de Informatii Externe se manifesta o serie de disfunctii majore, care afecteaza, sub raportul finalitatii, indeplinirea misiunilor si activitatilor in exterior, determinate si favorizate de o conceptie de munca
deficitara din punct de vedere al selectarii directiilor prioritare de actiune, adaptarea intr-un ritm prea lent la mutatiile operativ-informative survenite pe principalele spatii de actiune si nu in ultimul rand, de scaderea, cel putin aparent, a nivelului profesional al demersurilor specifice.
A avut loc o scadere semnificativa a volumului si calitatii dispozitivelor informative externe, ceea ce s-a reflectat in diminuarea, de ansamblu, a potentialului informativ al Serviciului de Informatii Externe (...).
Deteriorarea continua a climatului general de munca a fost favorizata si de atentia formala acordata de catre seful Serviciului de Informatii Externe problemelor de protectie contrainformativa specifica a activitatii si personalului. Semnalarilor ce i s-au facut nu le-a dat curs si nici nu a actionat pentru introducerea unui sistem corespunzator de teste si verificare a loialitatii cadrelor".
De ce nu "dadea curs" generalul Ioan Talpes sesizarilor ofiterilor de contrainformatii? Ce anume ascundea lipsa sa de "fermitate"? O serie de rapoarte, ca si surse de presa ne-au oferit ocazia sa aruncam o privire in culisele celui mai discret serviciu secret din Romania - Serviciul de Informatii Externe.
Astfel, incepem in paginile ziarului Ziua un "Armaghedon" al SIE - si o facem, nu intamplator, cu un personaj care nu a aparut pana acum mentionat in presa, desi Aurel Ceciu a stat, la propriu, in "spatele" activitatii Serviciu
