O petarda azvârlita, fie din neglijenta, fie deliberat, de seful Serviciului Român de Informatii la un talk-show de la Realitatea TV (pentru a nu-l jigni pe domnul Timofte având dubii in legatura cu inteligenta sa, prefer sa cred ca a facut-o deliberat) a isterizat, cumva, si opinia publica, si presa, saptamâna trecuta. D-l Timofte a afirmat ca detine „informatii secventiale“, cum le-a numit el, potrivit carora „structuri implicate in acte de coruptie“ ar fi dispuse sa angajeze criminali platiti pentru a comite atentate impotriva noului presedinte al tarii, Traian Basescu. Efectele „exploziei“ n-au intârziat sa apara. S-a incins un fel de bursa a speculatiilor. „Cine ar avea interesul sa-l asasineze pe Basescu?“ titra un ziar, in vreme ce altele se intrebau cât de serioasa e „dezvaluirea“ d-lui Timofte; acelasi Timofte care declara in 2003 ca un serviciu de informatii este cu atât mai eficient, cu cât nimic din ceea ce face nu devine public. Intâmplator, tocmai rasfoisem o istorie a Greciei antice de unde aflasem ca primul „serviciu de protectie si paza“ a fost cel de care s-a servit Pisistrate pentru a pune capat democratiei instaurate de inteleptul Solon. Omul a strigat in areopag ca inamicii democratiei i-au pus gând rau, ca voiau sa-l omoare. Ridicându-si toga, le-a aratat atenienilor o rana despre care nu se stie cine i-a facut-o. Si le-a cerut sa-i aprobe o garda de cincizeci de barbati inarmati cu ciomege. Solon s-a opus, dar s-a opus in zadar. Si, vazându-se neascultat, s-a dus acasa, agatând de usa armele si scutul pentru a arata ca se retragea din politica. In loc de cincizeci de „paznici“, Pisistrate a angajat patru sute, dupa care a proclamat dictatura. Situatia, la noi, este acum una pe dos. Democratia ar fi amenintata de mafioti care ar atenta la viata presedintelui Basescu. Iar d-l Timofte se ofera sa joace un rol invers decât cel jucat de „serviciul d