In plin mileniu trei, satele romanesti sunt inca bogate in traditii si practici stravechi, ce par sa vina din alta lume.

Incep cu o marturisire: unul din motivele pentru care iubesc "Formula As" este acela ca ne prezinta fata frumoasa, adevarata si perena a Romaniei: oameni si locuri interesante, traditii, obiceiuri, religie, istorie, solidaritate, generozitate. Toate acestea alcatuiesc portretul real al unui popor greu incercat de vremuri, dar neinfrant. Si pentru ca sunt pasionata de lumea satului, atat cat a mai ramas din ea, va trimit acest material care cuprinde lucruri inedite si care sper sa va placa.

Nevastuica

Intr-o zi, am aflat intamplator o fapta mai putin obisnuita. Undeva, intr-un sat, unui agricultor, o nevastuica i-a muscat calul. L-a muscat rau de tot, provocandu-i rani grave, si nici un medic veterinar n-a putut sa-l vindece. Doar o batrana, cu descantecele ei, a reusit sa-l salveze, sa-l scape de chinuri si moarte. Nevastuica este o vietate pe care o intalnesti rar si despre care stiam foarte putin. Candva, imi pomenise despre ea bunicul Haralambie, izvor nesecat de povesti, care mi-o daduse pilda de intelepciune si dragoste materna. Niste oameni, aflati pe camp, la seceris, dadusera peste un culcus cu pui de nevastuica si-l mutasera cu grija din cale. Erau oameni buni, cu mila pentru vietati. La intoarcere, nevastuica mama, nemaigasindu-si puii, a inceput sa se tanguie cu o durere care-ti rupea pur si simplu inima. Se legana si jelea, frangandu-si labutele, cautandu-i disperata. A descoperit, in cautarile ei, mancarea seceratorilor, si a scuipat venin in vasul cu ciorba. Oamenii i-au inteles durerea si i-au dus puii inapoi. Au ramas uimiti, vazand ca mama nevastuica s-a intors si a rasturnat cu labutele oala cu ciorba otravita. Pentru ea, razbunarea nu-si mai avea rostul, odata ce puii erau teferi. Probabil, asa s