"De 5 ani, nu mai stiu nimic despre fiul meu".

Stimata doamna directoare,

Va rog din suflet sa ma iertati pentru indrazneala de a va scrie despre necazul care ma apasa de aproape cinci ani de zile. Am baiatul plecat in Turcia pentru a castiga un ban, dar banii s-au transformat in lacrimi si durere. Nu am nici o veste de la el. Am trimis scrisori la Ministerul de Externe, la consulatul turco-roman, dar nu am primit nici un raspuns. Sunt cinci ani de cand nu mai stiu nimic despre el, si numai bunul Dumnezeu stie cum indur atata durere. Rog cu smerenie pe toti preotii care citesc aceasta minunata revista, sa se roage si pentru fiul meu, Silviu-Gabriel. Daca este in viata, sa-i lumineze mintea si sa se intoarca acasa, la cei dragi, ca suntem disperati. Va multumesc pentru posibilitatea pe care ne-o oferiti de a ne marturisi, in aceasta revista, necazurile si bucuriile. Vreau sa va spun ca, pe langa durerea de a-mi pierde fiul cel mare, in urma divortului de fostul meu sot, am ramas si fara casa, cu doi baieti in varsta de 22 si 24 de ani. Un necaz nu vine niciodata singur, dar poate ma va ajuta bunul Dumnezeu sa-mi vad baiatul si sa trec peste toate greutatile vietii.

(Numele baiatului meu este Popa-Silviu Gabriel, nascut la data de 15 februarie 1979).

Popa Coculeana - str. Garofitei nr. 15,

sc. A, ap. 20, Bacau, cod 600118

"Traiesc in Spania de zece ani

si-mi caut mama din Romania"

Ma numesc Ciobanu Anca-Irina, am 26 ani, sunt din Campina, judetul Prahova, si ma adresez catre dvs., cu speranta de a-mi regasi mama.

Acum zece ani, impreuna cu sotul meu, am parasit Romania pentru a ne cauta un viitor mai bun. De atunci nu am mai vazut-o pe mama si nu stiu nimic de ea. Relatiile noastre nu au fost prea bune, parintii sunt divortati si au aparut neintelegeri. Dar acum vreau foarte mult s-o gasesc. Va voi scrie