Schimbarea administratiei este, de regula in Romania, succedata si de schimbari la varf in serviciile secrete. Sub aspectul interesului national si respectiv al importantei secretului de stat, cele mai importante sunt serviciul de informatii intern (SRI), serviciul de informatii extern (SIE) si serviciul de informatii al armatei (DGIA).
Este, cred, oportun sa atac aceasta procedura a schimbarii dintr-o directie mai putin obisnuita. Si anume lasandu-i deocamdata deoparte pe viitorii sefi, sa vedem ce se intampla cu fostii sefi de servicii sau cu viitorii fosti sefi de servicii. In raport cu ceea ce denumim secret de stat. In istorie au existat doua abordari lipsite de echivoc.
Fie fostii sefi ai serviciilor de informatii au fost rasplatiti printr-o substantiala renta viagera sau printr-o sinecura, de obicei in diplomatie, sau au fost chiar ridicati in rang, ajungand inclusiv sefi ai statelor respective, fie in cazuri mai rare si in general in state nedemocratice, au fost pur si simplu suprimati.
Si intr-o situatie, cea a recompensei, si in cealalta, cu totul si cu totul dramatica, cea a suprimarii, decizia a fost luata dintr-o inalta ratiune de stat. Si anume cea de a preveni, intr-o forma sau alta, orice tentatie de a trada cele mai importante secrete ale statului respectiv la care fostul sef de serviciu a avut acces din plin.
Cea mai grava situatie este atunci cand nu este adoptata nici una dintre cele doua solutii. Si cand fostul sef de serviciu secret este pur si simplu abandonat. Lasat pe drumuri. Intr-o situatie financiara precara. Sau cand acesta intuieste, in functie inca fiind, ca poate ajunge intr-o asemenea stare, abandonat de stat, si atunci incearca, incalcand legea, sa obtina venituri pe alte cai.
Ceea ce pana la urma inseamna, in cel mai bun caz, coruptie la varf. In acest moment, in Romania nu
