Pe vremuri, ca sa-ti torni un vecin, un prieten, un coleg, un competitor, era destul de complicat: daca „turnai“ de mina, trebuia sa-ti modifici scriitura, nu care cumva sa te recunoasca, la o eventuala ancheta, „organul“.
Miracolul internetului a atras dupa sine o suma de efecte la care inventatorii sai nu cred ca se gindeau. Imaginat ca un mecanism de comunicare si informare ultra-rapid, el este adeseori si un cauzator de suparatoare inconveniente.
Fie din cauza asa-numitului „junk-mail“, fie a plantatiei de virusi care prolifereaza monstruos, fie a dificultatii de a-ti proteja intimitatea scrisului, am avut, oricare dintre noi, macar pentru o clipa, tentatia de a renunta la magica scula. Dar toate acestea sint, ca sa zic asa, „boli veniale“, fata de scabroasa molima a anonimelor care a napadit internetul.
Boala e veche – n-o putem pune in circa parintilor cyber-space-ului. Ce-a adaugat internetul e rapiditatea si raspindirea la un numar cvasi-infinit de utilizatori. Pe vremuri, ca sa-ti torni un vecin, un prieten, un coleg, un competitor, era destul de complicat: daca „turnai“ de mina, trebuia sa-ti modifici scriitura, nu care cumva sa te recunoasca, la o eventuala ancheta, „organul“.
Era la fel de complicat si sa bati la masina textul „dragastos“, pentru ca Ceausescu isi luase obiceiul sa ne amprenteze si masinile de scris. Cit despre telefon, ce sa mai vorbim!
In plus, mai era si pericolul sa fii turnat, la rindu-ti, de vecina care te-a vazut punind la cutia postala un plic de dimensiunea si culoarea celui care urma sa declanseze scandalul. Ca si dubiul mereu prezent: o fi ajuns scrisoarea la destinatie? N-o fi ajuns? O fi citit-o cine trebuie, n-o fi citit-o? O sa-si dea seama de unde provine?
Toate aceste intrebari demodate au disparut din repertoriul delatorului epocii cyber-spatiale. Clau
