"am asistat la scene mişcătoare" Poate recentele alegeri din Irak nu au fost perfecte şi nu au avut loc în cel mai propice mediu democratic, dar au fost cu siguranţă o manifestare pentru democraţie. Să nu uităm că Irakul a avut parte pînă acum de aceleaşi alegeri contrafăcute de care ne aducem şi noi aminte de dinainte de 1989. Totul a trebuit construit de la zero, începînd cu formulare de completat pentru înregistrarea votanţilor, cu acreditarea formaţiunilor politice sau acreditarea observatorilor, pînă la infrastructura din teritorii şi legislaţia electorală. Şi asta în doar cîteva luni. Frica şi supravieţuirea în preajma primejdiei este cea care i-a determinat pe mulţi irakieni să nu îşi arate sentimentele înainte de alegeri. Aceasta explică şi imposibilitatea de a prezice entuziasmul lor faţă de exerciţiul electoral. Existau multe temeri înainte de alegeri privind participarea la vot, cea mai mare parte a prognozelor dovedind scepticism. De fapt, pînă în ultimul moment au existat presiuni şi încercări de anulare a alegerilor. Dar nu este vorba numai de frica de insurgenţi, istoria recentă i-a învăţat pe irakieni că trebuie să se aştepte la orice. De aceea nu investesc multe speranţe şi aşteaptă să vadă lucrurile împlinite înainte de a se bucura pentru ele.

Sub semnul Insha'Allah Incertitudinea pare să fie a doua natură a irakienilor, şi asta nu generează duplicitate sau ambivalenţă, ci adaptabilitate şi instinct de conservare. E ca şi cum România, după ce ar fi scăpat de regimul Ceauşescu, după toate suferinţele, s-ar fi prăbuşit într-o prăpastie de tipul războiului din Iugoslavia. După ce am vorbit cu mulţi dintre ei, am convingerea că vor să spere că după alegeri se vor plimba pe stradă fără să rişte să fie opriţi de insurgenţi înarmaţi, să îşi facă piaţa fără să fie aruncaţi în aer, să nu aştepte ore întregi la coadă la benzină, să aibă curent ele