"Părerea mea" Este sîmbătă, iar ceasul arată ora 22,00. În loc să învăţ pentru sesiune sau să mă aflu în vreun club cum probabil se întîmplă cu majoritatea tinerilor de vîrsta mea, mă găsesc în faţa computerului, fremătînd de nerăbdare să-mi dau cu părerea, să pot folosi şi eu o expresie - dacă se poate numi astfel - cît se poate de la modă: "părerea mea". Cîtă forţă, ce muzicalitate deosebită conţin aceste două cuvinte! Nu-i aşa că şi vouă vă plac, nu-i aşa că şi voi aveţi o părere a voastră? Cum să nu, doar e trendy şi cool, interesant şi de bun augur. Ce mai, e practic inadmisibil ca, în ziua de azi, cineva să nu aibă o părere a lui! De fapt, dacă mă gîndesc mai bine, aş putea chiar spune că, fie că ne dăm seama sau nu, trăim din plin fenomenul "PĂREREA MEA". În ziare, la radio, la televizor, facem ce facem şi dăm peste domnişoara Părerea Mea, o tînără cochetă şi fandosită, căci aşa se cere să fie o adevărată vedetă în zilele noastre. Ea poate fi admirată pe buzele politicienilor, ale artiştilor, ale vedetelor de televiziune, ale fotbaliştilor şi chiar ale oamenilor de rînd - fiindcă au cu toţii - nu-i aşa - "părerea lor" şi e musai să şi-o exprime. Ba mai mult, zilele trecute am auzit chiar un adevărat "şlagăr" al unei formaţii, care în mod cert are şi ea o părere a ei şi care se încheia cu formula magică, deja omniprezentă: "părerea mea". Se întreabă însă cineva dacă vrem cu adevărat să aflăm părerile tuturor personajelor acestora mai mult sau mai puţin interesante, provenind din mediul politic, din cel artistic, sau din cel sportiv? În plus, chiar şi acceptînd formula "Fiecare are dreptul de a-şi exprima părerea", de ce trebuie să fim expuşi părerii lor? Nu se poate face măcar o triere a părerilor, astfel încît, înainte de a fi difuzat la radio sau la televizor, domnul senator Z să fie măcar coerent atunci cînd îşi expune "preţioasa" părere? Şi toate ast