Basescu e, intr-adevar, amenintat. Nu cu o moarte fizica. E amenintat cu o moarte politica. Primii care i-au pus gand rau sunt Videanu si Tariceanu.
Intr-o societate ca a noastra, derutata si barfitoare, gata sa se isterizeze din orice, era firesc ca bomba aruncata de directorul SRI, in legatura cu posibile atentate asupra lui Traian Basescu, sa produca un adevarat delir de speculatii. Si nu pot crede ca d-l Radu Timofte n-a prevazut asta.
A-mi inchipui ca a „scapat-o“, luat cu vorba, ar insemna sa-l ofensez socotindu-l fie flecar, gura sparta, fie prost. Si nu-mi permit.
Prima concluzie, deci, care se impune (si singura, restul fiind presupuneri) e ca „dezvaluirea“ n-a fost intamplatoare. A fost deliberata. Acelasi Timofte care declara, in 2003, ca un serviciu de informatii e cu atat mai eficient cu cat nimic din ceea ce face nu devine public s-a dus acum la un talk-show cu o bomba in buzunar.
Dar ce scop a urmarit? Din ce calcul si-a iesit din „rol“? Sa fi existat, oare, si un „sufleur“ in culise?
Cea mai simpla explicatie (care are, insa, defectul de a fi prea simpla) ar fi ca mai-marii din SRI si-au facut un plan oportunist de avarie. Ne aratam utili, isi vor fi zis ei. Mai mult: ne aratam necesari, vigilenti si devotati. Ii demonstram lui Basescu, prin temerile noastre, ca e in interesul lui sa ne pastreze in functii. Fara noi e in primejdie.
Alta explicatie ar veni in prelungirea unei traditii autohtone, de care n-a fost cu totul straina nici Securitatea. Grija principala a serviciilor noastre secrete, cred unii, e sa produca aparente in locul faptelor.
Nu-mi amintesc de vreo fapta memorabila savarsita de serviciul d-lui Timofte, in apararea mult clamatei sigurante nationale, desi, cu certitudine, la aceasta ora spionii si toate soiurile de traficanti misuna prin Romania.
@N
