In era societatii informationale, noua tendinta pe piata muncii pare sa fie o individualizare a conditiilor si a contractelor de munca. Contractul individual de munca reprezinta acordul de vointa ce intervine intre o persoana fizica (salariat), care se obliga sa presteze munca in interesul si in subordinea unui angajator, persoana juridica, sau persoana fizica, in schimbul unei contraprestatii (salariul).
Incheierea contractului individual de munca (CIM) are ca premisa actele normative care genereaza drepturi si obligatii in aceasta materie si contractul colectiv de munca, neputandu-se negocia termenii contractuali sub acest nivel minim.
De exemplu, daca in contract se stabileste o durata minima a concediului de odihna de 15 zile lucratoare, aceasta clauza va fi lovita de nulitate, urmand sa se aplice dreptul comun, in speta art.140 alin.1 din Codul muncii, care acorda 20 de zile lucratoare anual, fata de cele 18 zile prevazute de fosta Lege-cadru
nr. 6/1992, care a fost abrogata in mod expres la 1 martie 2003, prin intrarea in vigoare a noului Cod al muncii.
Conditiile generale inerente incheierii unui CIM sunt capacitatea, consimtamantul, obiectul si scopul, elemente care trebuie indeplinite cumulativ pentru validitatea oricarui act juridic, la care se adauga obligativitatea efectuarii examenului medical.
Dreptul unei persoane juridice de a angaja este conferit de personalitatea juridica, dobandita, in cazul societatilor comerciale, potrivit art. 40 alin. 2 din reglementarea-cadru (Legea nr. 31/1990 ), din momentul inmatricularii in Registrul Comertului, iar persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, adica sa fi implinit, in principiu, varsta de 18 ani.
Se poate face contract si cu o persoana de 15 ani
Un contract de munca se poate incheia valabil la varsta de 16 ani, iar in cazuri exceptionale
