În noaptea de 13 spre 14 februarie 1945, oraşul german Dresda, capitala Saxoniei, a fost bombardat în trei valuri succesive, două aparţinînd aviaţiei britanice, ultimul - celei americane, provocînd distrugerea lui, totală, 35.000 de victime oficiale şi probabil mult mai multe reale. Reconstrucţia efectuată în fosta RDG nu a izbutit să reproducă frumuseţile acestei "Florenţe de pe Elba" şi amintirea dezastrului nu s-a stins, de fapt, niciodată, deşi s-a vorbit destul de puţin despre el. Acum, unii istorici militari sînt de părere că a fost un act de cruzime inutil, oraşul nu era un obiectiv militar şi a fost bombardat pentru a-l forţa pe Hitler să se predea, deşi era o iluzie să contezi pe compasiunea lui faţă de suferinţele populaţiei civile. Alţii, spun că, dimpotrivă, Dresda era un important nod de cale ferată, erau acolo şi alte unităţi de producţie militară dislocate şi astfel bombardamentul a fost justificat de regulile de război. După ce, cu o săptămînă în urmă, deputaţii neonazişti au părăsit demonstrativ sala Parlamentului saxon, cînd s-a propus un minut de reculegere în memoria victimelor de la Auschwitz, ei au organizat duminică - pe lîngă aniversarea oficială - marşul NPD (Partidul Naţional Democrat, neonazist). S-au adunat aproximativ 3.000 de oameni care, cu steaguri negre - au comemorat memoria celor morţi în urmă cu 60 de ani: "Teroarea bombelor aliate atunci şi acum - Hiroshima, Nagasaki, Dresda şi azi - Bagdad. Nu - iertării, nu - uitării". În landul Saxonia, NPD are o bună reprezentare: cele 9,2% de voturi în favoarea lui au trimis 12 deputaţi neonazişti în parlamentul local, provocînd consternare în Germania şi emoţie în Europa. În 2003, Curtea Constituţională a respins, în numele dreptului la liberă asociere şi liberă exprimare, cererea de interzicere a acestui partid. De altfel, nici partidul nu mai seamănă cu adunătura de băieţi muşchiulo