Şcoala din Colentina Se află în prelungirea şerpuită dintre case a tramvaiului 21. Învecinată cu Parohia Andronache, se modelează dintr-un material galben. Şcoala Generală, nr. 40. Intru într-un hol mic, fumoarul, din care se desprind cancelaria, un pic mai mare, şi biroul administrativ. O doamnă de biologie se plînge, expirînd fum şi frig deopotrivă, că diseară este şedinţă cu părinţii, iar în clasă, un geam spart. Se roagă de doamna administrator să facă ceva că iar o să-i sară părinţii în cap. Ce să fac, doamnă? Nu tot ei l-au spart? Doamna administrator în pulover roşu ar vrea să aibă o cameră de luat vederi în fiecare clasă, să-i filmeze pe ascuns şi apoi să-i arate părinţilor. Uite ce face odorul tău! Este din ce în ce mai frig, aşa că intru în cancelarie şi mă lipesc de sobă. Aici, trei reprezentanţi ai Băncii reţin prezenţa profesorilor de la ore, explicînd introducerea salariului pe card. Larma de afară se intensifică direct proporţional cu metamorfoza unui profesor mic de statură care, dintr-un om paşnic, impasibil şi visător, cuibărit cuminte lîngă sobă, devine deodată un "prof", care sare brusc, împins de un resort invizibil, ajunge din doar trei paşi lîngă uşă, o izbeşte de perete şi începe să urle, cu un potenţial nebănuit, din toţi plămînii, intraţi, mă, la clasă! ...În clasă este mai frig ca afară (în ziua respectivă prognoza era de -13º!). Mă aşez cuminte în ultima bancă. De placaj - este asortată jumătăţii de scaun pe care încerc să îmi găsesc cu greu un echilibru. Inscripţii cu love. Inscripţii cu kill. Ora de engleză. Doamna Ţăruş predă o lecţie nouă, ajutîndu-se de singurul material disponibil. Un casetofon, cumpărat din banii ei. Copiii ascultă şi repetă, furişînd cînd şi cînd priviri către vizitatoarea ciudată, din ultima bancă. Nu şi-a scos nici căciula, nici haina, şi, colac peste pupăză, spre mijlocul orei îşi mai pune şi fularul şi m