E oarecum surprinzator sa vedem ca principalele subiecte fiscale discutate pe larg zilele acestea sunt impozitul pe dividende si impozitul pe venitul microantreprinderilor.

M-am intrebat de ce se intampla acest lucru.

Raspunsul la intrebare pare a fi foarte la indemana: pentru ca este in natura firii noastre sa ne plangem mereu de cate ceva si sa vedem mereu mai intai partea goala a paharului si de-abia dupa aceea pe cea plina.

Noul nostru guvern a avut curajul sa faca unele lucruri foarte bune: a introdus cota unica si a redus impozitul pe profit la un nivel extraordinar de competitiv -16%. Acesta este un lucru bun, as spune chiar foarte bun! Si simt nevoia sa spun aceasta pentru ca foarte multi dintre noi cred ca lucrurile bune ni se cuvin dar uita ca nimic nu vine gratis. Iar impozitul pe venitul microantrepreinderilor, impozitul pe dividende si anularea reducerii de 2% la contributiile sociale este pretul care se cere platit pentru lucrurile bune care au fost facute. Este acesta un abuz de forta? Unii vor zice ca da. Este ilegal sau neconstitutional? Unii vor zice ca da, dar cei mai multi dintre profesionisti vor raspunde ca nu.

Cei mai multi dintre cei care isi exprima insa gandurile vor fi insa cei care sunt impotriva. Este in natura noastra sa ne plangem intotdeauna cand nu suntem de acord cu ceva, dar ramanem in acelasi timp tacuti atunci cand suntem de acord sau cand acceptam unele decizii.

Pericolul pe care eu il vad este ca cei care vocalizeaza impotriva impozitului pe dividende si a impozitului pe microantreprinderi dau vina pe cota unica. Iar acest lucru este total gresit!

Haideti sa vorbim putin despre microantreprinderi: cati dintre noi am auzit pe cineva plangandu-se de faptul ca in cele mai multe cazuri aceste structuri sunt folosite in mod abuziv pentru a remunera munca dependenta si a nu da salarii? Nu zice nimeni