Dragă Simona, Aşa cum ţi-am spus şi la telefon, mă cam tem de ceea ce voi scrie aici, şi nu mă tem pentru mine, ci pentru ceilalţi, mereu aceiaşi alţii, care se privesc în oglindă şi, printre riduri, citesc tot felul de lucruri despre ei înşişi, cum ar fi, de exemplu, că ei sînt literaţi şi ce mare lucru este acesta! Mie nu mi se pare, nu mi se MAI pare a fi mare lucru. Cred sincer că, de cele mai multe ori, e mult mai bine să dormi decît să faci literatură. N-aş vrea să merg atît de departe, deşi poate ar trebui, totuşi, să o fac, şi să îl citez pe Antonin Artaud care spunea că "toţi literaţii sînt nişte porci şi mai ales cei din zilele noastre", adică din zilele lui, cu nimic mai proaste sau mai bune decît zilele noastre. După cum vezi, dragă Simona, aveam ceva motive să mă tem de ceea ce - se pare că deja - scriu eu aici. Am ajuns să cred că tentaţia de a face literatură ar trebui extirpată din faşă! Că literaţii care fac schimb de teorii şi priviri teoretice, care cultivă pericole pe care nici măcar nu le înţeleg, ar trebui prinşi cu arcanul. N-aş vrea să se înţeleagă de aici că am devenit literatofob, însă pur şi simplu nu mă mai interesează această minoritate - literaţii - din ce în ce mai majoritară, în ultima vreme, pe plaiurile noastre mici şi orgolioase. Prin urmare, nici vorbă să pot scrie vreun cuvînt despre femeile din literatura română actuală, aşa cum mi-ai recomandat,

căci, oricît ar fi ele de femei (şi bine-ar fi să fie, în continuare, femei!), tot literate sînt şi - după cum spuneam - nu vreau să mai am de-a face cu literaţii, nici măcar de sexul feminin. Acum cîtva timp, am asistat la o prelegere a lui Nicolae Manolescu despre avangardă şi suprarealism. Domnul Manolescu făcea ce făcea şi vorbea despre Goga, Coşbuc şi Eminescu. Nu l-am stimat foarte mult pentru acea prelegere. Acum cîteva luni, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti i-a a