Glorie veşnică şi nici o zi în plus japonezului care - gîndindu-se la toţi bărbaţii timizi - a inventat bobul de fasole implementat într-un vas cu apă şi pămînt unde creşte, creşte, creşte, pînă plesneşte peste 5 zile, dînd la lumină mesajul gravat înlăuntrul său: "Te iubesc"! Glorie, glorie, fără o zi mai puţin, florentinului care, cu peste 430 de ani în urmă, a inventat - pentru a înlesni denunţarea celor aflaţi în legătură cu diavolul şi ereticii - acele cutii plasate pe zidul primăriei din Florenţa care, de-a lungul timpului, totdeauna, cică, înţelept, aveau să devină cutiile noastre, mai mult sau mai puţin dragi, de scrisori. Glorie, glorie, glorie cît se poate de eternă nemţilor care au brevetat de curînd covorul inteligent la nivelul basmelor, acela capabil să verifice temperatura unei camere, să detecteze urmele de picior şi să cheme poliţia dacă "simte" că cineva a umblat prin casă în absenţa stăpînilor. Glorie, glorie, glorie dincolo de eternitate, celor doi italieni, inventatorii unei valize care se poate ţine ca un cîine credincios după proprietarul ei, capabilă să-l recunoască şi la 450 de metri distanţă, să-i distingă timbrul vocii, mulţumită unui sistem special de control vocal, încît dacă ajunge la "obiecte pierdute" şi e strigată pe nume vine singură la stăpîn, ba chiar în cazul că un hoţ ar încerca s-o fure, începe să-l latre şi, peste toate, mai dă şi din coadă cînd e mulţumită, căci valiza posedă şi blăniţă, şi codiţă, ca să aibă aspect de cîine în înţelesul deplin al cuvîntului. Glorie, glorie, glorie incomensurabilă nu numai lui Franz Karlovici Sangalli, dar şi celor care au purces la ridicarea unui monument acolo, la Samara, pe Volga, în memoria acestui inginer ruso-italian, inventatorul, în urmă cu 150 de ani, al caloriferului nostru obsedant, sculptorul local chiar aşa proiectînd monumentul: ca un imens radiator dotat cu "elemenţi" mod