Este un oraş bîrfit de toată lumea. Este un oraş murdar. Este un oraş ridiculizat de comparaţiile-clişeu ale perioadei interbelice ai cărui locuitori sînt "mitici"-zaţi în continuu de către ştirile televizate. Nu sînt luate în serios acuzele adresate administraţiei. Este un oraş îmbătrînit înainte de vreme, un oraş pentru care nimeni nu mai are nici o vorbă bună. Un oraş pe care nu-l mai priveşti, iar dacă totuşi o faci, o faci doar pentru a-l critica.

Proiectul Lipscani În 2001-2002 zona Lipscani a fost scena proiectului Un Bucureşti frumos , un parteneriat între Guvernul României, Primăria Capitalei şi UNDP (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare). Proiectul trebuia să dureze trei ani şi, încercînd să combine partea socială cu cea urbanistică, viza reabilitarea Centrului istoric. Latura socială privea integrarea şi ajutorarea copiilor instituţionalizaţi, cei care, împlinind vîrsta de graţie, erau nevoiţi să părăsească orfelinatele; şcolarizarea pe şantier le-ar fi adus, după trei ani, o calificare la locul de muncă şi o locuinţă. Pe latura urbanistică, timp de un an, s-au refăcut cîteva străzi şi s-au renovat cîteva faţade. S-a mers pe un principiu aplicat cu succes în străinătate, principiul "bulgărele de zăpadă": dacă administraţia arată interes într-o anumită zonă, automat apar investitorii, care ar fi tras după ei alţii şi alţii. Însă, cum marea parte a banilor trebuia să vină de la Guvern, finanţarea nu a putut suporta decît o intervenţie mai mult... scenografică (adică doar repararea faţadelor), neputîndu-se lucra la consolidare şi la reabilitarea interioară a spaţiilor. Proiectul, care trebuia să dureze trei ani, a fost oprit după un an. ONG-ul Sediul este anticamera terasei Facultăţii de Arhitectură, de pe care, pentru prima oară, am văzut frontispiciul Universităţii. "Încercăm, în primul rînd, să provocăm dialogul între specialişti, să fa