răspunsul lui Ciprian Mihali În numărul 55 din Dilema veche, filosoful clujean Ciprian Mihali semnează un articol incitant despre (In)actualitatea lui Foucault, referindu-se la colocviul Foucault organizat de Biroul de Carte al Ambasadei Franţei şi de Institutul Francez din Bucureşti. O să mă întrebaţi dacă prezenţa adjectivului "incitant" nu e un gest de politeţe elementară sau un simplu artificiu retoric menit să răsfrîngă raza de acţiune a adjectivului asupra propriei mele intervenţii. Nu e aşa. Ciprian Mihali scrie: "În ciuda acestei desfăşurări de forţe, întîlnirea de la Institutul Francez rămîne un eveniment destul de izolat în receptarea şi dezvoltarea ideilor lui Foucault. [...] În mediile culturale româneşti, Michel Foucault este un autor în cel mai rău caz ignorat, iar în cel mai bun caz prost înţeles ori de-a dreptul dispreţuit" (s. mea). Acesta ar fi, în opinia lui Ciprian Mihali, semnul unei imaturităţi - a gîndirii, a comportamentului intelectual?, nu ni se precizează - şi "al unui partizanat ideatic patent". Ca francofon şi francofil aş îndrăzni să spun dedicat, sînt de acord cu constatarea tînărului filosof din Cluj. Foucault este un autor puţin citat în dezbaterile intelectuale de la noi, dar, cred, bine-cunoscut de studenţii din diverse centre de studiere a umanioarelor. Mă gîndesc însă că această - să-i spunem - neglijenţă - sau, într-un vocabular heideggerian, "lipsă de grijă" - ar trebui să aibă o explicaţie. Nu cred, cu alte cuvinte, în vinovăţia sau imaturitatea intelectualului român care-l ignoră pe Foucault, şi, iarăşi, nu cred că sintagma de "autor prost înţeles" are, riguros vorbind, vreo semnificaţie. În primul rînd, este important ceea ce înţelegem prin maturitate. Ciprian Mihali invocă un text al lui Foucault, care reia titlul unui opuscul kantian: Was ist Aufklärung? - 1784, respectiv Qu'est-ce que les Lumières? - 1984. Dar Fouca