interviu cu Gheorghe Fikl Pînă pe 13 martie, puteţi vizita la Galeria Posibilă (Bucureşti, str. Popa Petre, nr. 6) expoziţia de pictură "Boi şi candelabre" a artistului timişorean Gheorghe Fikl. Expoziţia a fost în ianuarie în Timişoara, iar după 13 martie va pleca la Arad. Dacă îi veţi călca pragul, veţi descoperi o lume stranie, suprarealistă - ai spune -, lumea lui Fikl, populată cu tot felul de animale (boi, cai, cîini sau oi) asistate de îngeraşi şi puse în contexte "elegante", cu draperii şi candelabre. Unele tablouri sînt pictate direct pe blănuri de animale. Fikl este el însuşi un personaj interesant, care, în afară de pictură, a făcut printre altele şi muzică (a cîntat la pian în trupa de jazz a lui Liviu Butoi). Aşa cum am anunţat în numărul trecut, sîmbătă şi duminică Gheorghe Fikl şi-a aşteptat publicul în galerie la o cană cu ceai. Am profitat şi eu de ocazie să schimb două vorbe cu el.

Din cîte observ, eşti un iubitor de animale. Animalele m-au găsit pe mine, nu eu pe ele. Şi puteau să fie orice altceva - flori, dulapuri sau scaune. De ce sînt animale şi ce simboluri adînci se află în spatele lor? - asta nu trebuie descifrat de mine, ci de medicii psihiatri. Ia uite ce mă faci să zic! Adică tablourile tale se află într-o zonă suprarealistă? Aici e o lume pe care o creez eu. Dacă tinde înspre suprarealism, e treaba ei. Treaba mea e să creez o lume şi asta fac. O lume care încă nu e finalizată. Cum arată lumea Fikl? Ce legi o guvernează? Nu ştiu ce legi, eu de-abia o descopăr acum. O creez încontinuu, de mult timp. Am creat-o şi prin intermediul muzicii, şi prin scenografie, şi prin pictură. Ceea ce fac acum e o etapă în descoperirea acestei lumi. Înainte, de exemplu, lipeam cuie şi vopseam fiare. În viitor, o să-ncerc să înglobez tot, să îmbin şi muzica, şi scenografia, şi pictura. Deci te gîndeşti la o formulă fusion? Da, mă atrage tot ce e